Primul roman al trilogiei

______________________________________________________





Ani la rând am iubit, crezând că ştiu să iubesc şi sperând că ceea ce dau, voi primi. N-a fost aşa.
Ani la rând am căutat, mereu nedumerită, punându-mi zeci şi sute de întrebări. Am plâns, îngenuncheată, m-am ridicat şi iarăşi am sperat. Nu poţi exista aici fără speranţă.
Abia după mulţi ani, când doar un licăr de speranţă mai pâlpâia în sufletul meu, mi s-a deschis o uşă. I-am trecut pragul în vârful picioarelor, uimită şi cu nemărginită recunoştinţă!
Dincolo, în lumea spre care am fost condusă, am văzut ce înseamnă iubirea. M-a copleşit! Zile la rând nu m-am putut opri din plâns. De dor... de ruşine că interpretasem altfel acest simţământ sacru. De unde era să fi ştiut? De unde să ştim noi, oamenii rătăciţi în astă lume?
Am văzut că nu sunt singură. Niciodată! Şi că atunci când am ajuns la limită, când nu exista nicio ieşire din situaţie, s-a produs miracolul.
Am învăţat să cred în miracole, în divin, în lumi fără graniţe. Să înţeleg că eu sunt cea care stabilesc limitele dintre lumi, că mereu am un înger lângă mine care veghează, şi când vreau să tac şi să-l ascult, îl pot auzi. Am învăţat să-i ascult şoapta.
Şi iată că după mulţi ani de rătăciri, mi-am amintit... şi am simţit nevoia să aştern pe hârtie, să împărtăşesc cu semenii mei, să încerc să aduc un strop de alinare prin aceste cărţi. Nu-mi aparţin. Eu sunt doar “pana” care a pus literă lângă literă. Mirată precum un copil, am ascultat poveştile şi le-am aşezat în pagină cât de bine am putut, gândindu-mă neîncetat la semenii mei, cei mulţi ca mine, care caută, întreabă, speră, aşteaptă...
Am scris aceste cărţi pentru cei cu ochi înlăcrimaţi de dorul de Acasă. Ştiu că sunt mulţi, fiecare pitit în colţul său de lume. Îndrăznesc astfel să pătrund în lumile lor şi să le arăt ceea ce şi mie mi s-a arătat, sperând să ajut, să liniştesc măcar puţin neliniştea lor sufletească şi să aduc bucurie. Să-i ajut să uite un pic de lumea de-afară şi să creadă într-o alta mai bună. Există!
Ca nume al trilogiei, am ales “Ad Infinitum”, depunându-mi astfel la picioarele Creatorului meu munca, cu smerenie şi recunoştinţă că mi-a fost îngăduit s-o fac.